Gȋnduri

Si totusi vine toamna...zicea maestrul A.Paunescu

   Toamna-anotimpul nostalgiei,in care chiar daca nu sintem singuri ne simtim pusteiti in ale noastre suflete de povara vietii cotidiene.Nota pesimista pe care agale se desprind frunzele de pomi,cu cita lene zorii zilei se ivesc pe la orizont, pe multi ne fac sa ne cinte inimile despre solitudine doar.

Poate e un un pacat a picta belsugul,plinatatea si bogatia acestui timp din an cu asemenea culori pale si sumbre pe cind frumusetea sa a impresionat si a indragostit atitea inimi.Toamna in cultura populara semnifica dupa cum scria I.Druta "bucuriile si veseliile moldovenilor impletite in horele si sirbele nuntilor si cumetriilor."

Pentru unii e un moment al implinirilor si marilor realizari,pentru altii este anotimpul deceptiilor si dezamagirilor,iar pentru cei ca mine desi nu ma incadrez nici intr-una din cele mentionate mai sus,ma face in fiece an la inceput de toamna sa strig cu toata puterea plaminilor si rezistenta rinichilor"ATIT DE SINGUR(a)" cuvintele romanescului cintec. 

“Cântã cucu batã-l vina
De rasunã Bucovina,

Cântã cucu-ntr-un brãduţ
De rasunã-n Cernãuţi.”

                                Grigore   Lese

    Ecoul cintecului cucului se mai resimte si azi in Cernauti daca lasi urechea sufletului sa patrunda in  tot farmecul sau.Chiar de la trecerea frontierei i-ti deschizi camara sufletului observind ca exista acel "ceva" ce face diferente intre noi si ei,chiar si aerul ce-l respiri are o “incarcatura” curata,pura,greutate ce-ti apasa plaminii,combinatia stilurilor dintre modern si rustic i-ti asigura viza in spatiul dintre trecut si prezent,viitorul insa raminind un mister ce te instiga a-l descoperi .Drumul lung ce se intinde te face sa te simti acel drumet ratacit pe calea necunoscutului,doar copacii ce-ti insotesc drumetia i-ti indreapta pasii spre abis.

  Cuprinsa de magia basmului nu-mi doream decit sa fii EU cu EUL meu sa meditez asupra placerilor simple ale vietii,sa cuprind lacom cu ochiul si sa transpun pe pinza sufletului lumina cerului nocturn, vesmintele naturii noiembriene,linistea ce adulmeca negura noptii,pina si piesele ce rasunau la radio”ucrainean”completau acest tablou meditativ.

     Odata ajunsi in pragul casei spre care gindul si pasii initial ne indreptau, am fost intimpinata cu acea caldura ospitaliera si binevoitoare care mi-a fermecat pe loc fiece colt ascuns al sufletului.Ceea ce mi-a atins struna sensibila a fost Veselia,Buna dispozitie si Bucuria cu care casa la care am facut popasul,a fost binecuvintata de cel de sus,toata caldura spirituala ce se regasea in acea sufragerie in care desi parea mica dar cit de incapatoare pentru fiece oaspete sosit.Te face sa crezi ca acel spatiu care a fost sfintit prin mila lui Dumnezeu ascunde in cele patru colturi acel manunchi de busuioc ce seamana aceasta stare de spirit energica,simtind cum rasuna casa a risete de voie buna ce-ti alimenteaza camara sufletului cu multa energie pozitiva,ma intrebam:”Dar oare oamenii acestia cum intimpina greutatile vietii?”si indata EUL mi-a raspuns”Zimbind”astfel ei nu simt loviturile valurilor greutatilor de malul vietii chiar daca le au ca sintem Oameni cu totii si prin asta trecem dar nu-si lasa amprenta pe fetele lor.Degajarea si descatusarea sufletelor lor sint asemeni pescarusilor ce se avinta in larg si ceea ce mi-a dat aripi sa cred ca”Zimbetul si Voia Buna intinereste sufletul chiar daca in buletin cifra e alta.”Fiece cuvint al lor respira a intelepciune,si primesti niste lectii de viata de nepretuit despre Modestie,Curaj, Ospitalitate, Buna vointa,etc.

 Atit de repede a zburat timpul si atit de scurta a fost clipa placerii dar atit de bogata este banda sufletului la care am inregistrat fiecare clipa petrecuta in Cernauti pe care l-am regasit neschimbat peste ani.

                     Azi  pentru 

Ion si Doina,a lacrimat Dumnezeu...

 Azi cerul s-a inrudit cu pamintul prin lacrima lui Dumnezeu varsata sa binecuvinteze memoria celor doua inimi gemene "Ion si Doina".Petoata durata parastasului desfasurat in cimitirul central stropii de ploaie s-au dezlantuit astfel sfintind pentru al 20-lea an mormintul titanilor Limbii Române:

 " Dumnezeu prima oara cind a plins printre astre,

   El a plins pentru tara cu lacrima limbii noastre..."

Fiecare suflet de român  in aceasta zi trebuie sa aprinda flacara vie a memoriei lor,amintindu-si versurile celor:"Trei Culori","Maluri de Prut","Lasati-ne in legea noastra","Sfinta ni-i casa", "Suveranitate""Focul din vatra"etc.

  TIMPUL nicicind nu v-a asterne peste testamentul muzicii lor praful uitarii,muzica lor v-a fi vesnic tinara asemeni sufletelor acestor"doua povesti tineresti" tesute din trei culori româneşti.

sursa foto:elidor.info