Am ȋnvătat de la viaţă.

Am ȋnvătat  să corectez ce-am scris și să regret apoi ce-am zis.

Am ȋnvătat că dragostea adevărată rezistă distanţei si multor obstacole.

Am ȋnvătat că doi oameni pot privi același lucru,

Şi-l pot interpreta diferit.

Am ȋnvătat că oamenii la care ţii cel mai mult,

Iţi sunt luaţi prea devreme.

Şi ca apoi regreţi că nu ai petrecut mai mult timp cu ei.

Am ȋnvătat că oricȋt pe mine m-ar deranja ceva,

Altcuiva s-ar putea  nici să-i pese nelineștea mea.

Am ȋnvătat că nu știm a preţui graiul mamei.

Atȋta timp cȋt  piesele lui”Ion si Doina”,creaţia lui”G.Vieru”  zace undeva uitate ȋn umbra uitării.

Am ȋnvătat că sȋntem prea trufași să ne ridicăm și să ne strigăm nemulţumirea.

Am ȋnvătat că la noi ȋn ţară ne simţim stingheriţi să vorbim ȋn limba mamei.

Am ȋnvătat că invidia este boala incurabilă ce nu cunoaște nici un leac.

Am ȋnvătat că fericirea adevarată vine din lucrurile simple de zi cu zi,

Din zgomotul ploaiei ce sarută pămȋntul,din zȋmbetul soarelui ce aluneca pe frunţile copiilor,

Din roua ce adapă firul ierbii,din susurul izvoarelor ce gonește pietrele.

Doar că pașii noștri prea grăbiti sȋnt ca să putem să primim această fericire.

Am ȋnvătat că atȋt de grăbiţi sȋntem ȋncit nu mai ezităm să privim norii.

Am ȋnvătat că deși spunem una,gȋndim alta.

Am ȋnvătat că deși credem că sȋntem sinceri,există acel cusur ce ne tradează.

Am ȋnvătat că cu cȋt ne dorim să devenim prea sofisticaţi ajungem să fim caraghioși.

Am ȋnvătat că ne place să devenim copii ale unor idoli doar că uităm că sȋntem o creaţie originală unică ȋn galeria vieţii.

Am ȋnvătat că naturaleţea e piesa de rezistenţă a fiecarui om.

Am ȋnvătat că cu trecerea timpului nu mai dam importanţă cuvȋntului”Multumesc”.

Am ȋnvăţat că mai avem ȋncă  multe de ȋnvăţat.

Renata G.

27.12.2011