Rãnile dezamãgirii
Prea ȋnalt poate
e virful muntelui,
Pe care
tindem sã-l exploram,
Prea departe
poate se ȋntind orizonturile,
Pe care vrem sã
le cuprindem,
Prea mari poate
sȋnt aşteptãrile,
Spre care al
nostru curaj ȋ-l predispunem.
Dar cȋt de
dureroase sȋnt loviturile,
Valurilor de
malurile dezamãgirilor,
Cȋtã pustietate
bȋntuie ȋn ale noastre suflete,
Cȋnd visul nostru
de stȋncã s-a zdrobit,
Atunci cȋnd
praful decepţiei se asterne,
Paralizȋndu-ne
pulsul optimismului.
Ne ȋngheaţã
puterea de a mai crede,
Ni se ȋnãbuşã speranţa
la o un alt vis,
Sleite forţele’ni
sȋnt de a ne ridica,
Mintea nici ea de
a mai ȋncerca nu vrea,
Din frica de a Eşua.
R.G. 07.02.13
Ei Renata,cei cu asta,nu nu nu nu esti tu,nu vreau sa ma dezamagesc si vreau sa-mi sterg imaginea asta,nu te recunosc,Re...ka hai te rof fa ceva ca nu-mi placi.
ReplyDeleteBonjour,lasa tu pesimismul,asta Lena la mine asa-i tema,desigur ca nu ma reprezinta,ce crezui Smile-ul de pe face-ul meu degraba nimeni si nimic no sa mil stearga crede-ma simt eu ca am sa am motive de acum inainte sa nu fie smile-ul pe off.Te pup.
Delete