Zbuciumul vietii

In memoriam verisorului Marin

Prin viata trecut-ai ca un vint,

La fel de cald atit de grabit.

Prea scurt ti-a fost pe pamint popasul,

Si nefericita clipa,cind ti-a sunat ceasul.

La fiece vorba de-a ta,un zimbet se nastea,

Gluma ta multe frunti discretea,

Pe multi cu-a ta povata ai ajutat,

Nu a fost cineva pe care sa-l fi refuzat.

In luna lui florar ca o faclie te-ai stins,

La virstra lui Hristos,maica ta cu jale te-a plins

A ta copila neputincioasa al mortii chip il privea,

Sarmana copila,somnul-ti  de veci il veghea.

Multe lacrimi ti-au deplins plecarea,

Peste numele tau nici azi nu s-asterne uitarea,

Timpul nu vindeca ranile in sufletul de mama,

Si nu alina dorul dragostei de tata.

Nu mai sint acum alti ochi de tata,

Cu aceeasi grija sa o priveasca,

Nu se mai gaseste azi o alta inima,

Cu aceeasi dragoste sa bata,

Pentru fiica ta Ovidia,ramasa orfana.

27.09.2012

R.G