Suferinţele despărţirilor...

  Despărţirile sînt şi ele un capitol din viaţa noastră,fiecare dintre noi au trecut prin momente dureroase cînd s-a despărţit de cineva drag din cauza că cel de Sus şi-a dorit să-l facă un înger pt cineva de pe pămînt,sau din cauza neînţelegerilor două suflete care sau iubit pînă la un moment dat decid să nu mai continuie acelasi drum.

 Oricare ar fi temeiul unei despărţiri,fiecare din noi trebuie sa fim puternici chiar dacă sufletul ne este ciuruit de Durere.Viaţa mereu ne întinde ale ei curse şi ne pune la încercare inima şi mintea.Este adevărat că atunci cînd pierzi pe cineva geamăn sufletului tău ,realizezi cît î-ţi va fi greu fără această persoană şi-ţi regreţi multe momente pe care le-ai scăpat,şi tot cauţi să învinovăţeşti pe cineva pt că viaţa aşai de crudă.

  În altă situaţie Despărţirea trebuie primita cu mintea-raţiunea şi acceptată cu inima-simţurile,dacă motivele sînt intemeiate şi acceptate de ambele suflete pînă nu demult îndrăgostite atunci această ruptură trebuie acceptată cu un suflet matur  fără umiliri,implorări sau rugăminţi,întru-cît în Viaţă nu sunt oameni de Neînlocuit iar după Ploaie mereu vine Soarele.Cel mai important ca acestă separare să fie civilizată fără bîrfe,minciuni şi rufe spălate în public despre cine a fost şi cum a fost,un bărbat adevărat nu ar cădea atît de jos,iar o femeie puternică nu s-ar lăsa tîrîtă-n noroi.